marți, 30 octombrie 2012

Echilibrul dintre serviciu si viata extraprofesionala

E iarna, inceputul anului 1979, chiar luna ianuarie. Asta era in urma cu aproape 34 de ani, cam pe atunci ma nasteam eu. Ce vremuri! Parintii mei, mama, tata, munceau pe vremea aia ca toti oamenii, cu un program bine stabilit, isi terminau treaba si veneau acasa. In acea vreme nu existau asa multe posibilitati cum sunt azi, poate si din cauza regimului de atunci. Anii au trecut si eu am crescut... si odata cu trecerea anilor peste noi vin si responsabilitatile. Vrei sa-ti intemeiezi o familie dar pana atunci vrei sa-ti croiesti un viitor ca sa ai cu ce sa intretii familia pe care ti-o intemeiezi. Pe la inceputurile vietii mele "profesionale", ca sa ii zicem asa, adica pe cand m-am apucat eu de munca, cred ca aveam 18 ani, un pusti, dar unul cu ceva ambitii, si am inceput de jos, jos de tot unde incep toti. La varsta aia nu ai un obiectiv clar, bine definit, la varsta aia cauti ca castigi ceva bani si nu prea conteaza "jobul" pe care il ai foarte mult. Pe masura ce timpul trece si te maturizezi, iti schimbi si prioritatile si parca vrei mai mult, pentru ca stii ca poti mai mult.
      De-a lungul anilor am avut o multime de "joburi". Vanzator intr-un complex en-gross, unde aveam un program destul de lejer, am lucrat chiar si pe santier, desi fizicul meu nu spunea mare lucru la vremea aia... Ce nu face omul sa castige niste bani... Dar anii au trecut si gandul intemeierii unei familii a pus stapanire si pe mine ca pe multi altii, cred. Usor usor am inceput sa am si alte responsabilitati profesionale, dar parca tot nu era de ajuns. Cautam sa fac ceva care sa imi placa asa de mult si care sa il pot imbina si cu viata extraprofesionala. Pasiunea mea era in domeniul IT-ului, desigur. Am reusit sa ajung si in domeniul asta, insa competitia cu colegii (vezi doamne, care e mai bun sau care face mai bine) parca ma obosea. Trebuia sa tin pasul cu ei ca sa imi pastrez si serviciul si, de ce sa nu recunosc, imi si placea, pana la un moment dat. Atunci am luat hotararea sa fac ceea ce-mi place dar sa pot fi oarecum si alaturi de familia mea, asa ca m-am decis sa lucrez pe cont propriu, chiar daca la inceput a fost destul de greu, stiti si voi, unii, cum este, pana iti gasesti clientela si incepi sa te extinzi. In felul asta pot sa fiu si aproape de ai mei, sotia si fiul meu, si pot sa fac si ceea ce-mi place si pe deasupra sa mai castig si bani, ca doar pentru asta munceste omul pana la urma.

Articol scris pentru competitia SuperBlog 2012.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu